Eșecul din Bulgaria anunță eșecul de la Varșovia?

Incidentul de la Sofia e ilustrarea lipsei de profesionalism, a incapacității de comunicare între instituțiile establishment-ului nostru, a dezinteresului superior, explicabil doar prin crâncena mediocritate a unora care-și celebrează înaltul statut îndărătul ușilor bine capitonate. Rupți de realitate, înconjurați fiecare de o curte bizantină de lăudători, nu sunt capabili să lege nimic. Își plimbă costumele bine croite prin capitalele lumii, ca să se tragă în poze.

Mă uit cu ciudă nu mai departe decât la omologii lor polonezi – au atitudine, au viziune, au interese formulate apăsat pe care le urmăresc meticulos.

Noi, care ne-am asumat inițiativa la Marea Neagră, n-am fost în stare nici măcar s-o definim. În aprilie, Mihnea Motoc, ministrul Apărării, refuza categoric formula „flota NATO la Marea Neagră” – „Nu vorbiți de flotă. Eu nu am utilizat niciodată acest concept, nu avem o denumire finală” – propunând presei, „pentru moment, termenul cel mai bun: o cooperare întărită”, deși în ianuarie Guvernul prezentase, în cadrul Planului de acțiuni strategice ale Ministerului Apărării pe 2016, tocmai „Flotila Aliată în Marea Neagră”.

Miercuri, la Sofia, președintele Plevneliev i-a spus „Inițiativa Marină Regională în Marea Neagră”, iar președintele Iohannis „Inițiativa Navală pe Marea Neagră”.
Oricum ar fi numită – deși fiecare literă contează – e evident că România n-a reușit agregarea „cooperării întărite” la Marea Neagră, respectiv punerea de acord cu celelalte două state riverane – Bulgaria și Turcia, în vederea apropiatului Summit NATO de la Varșovia.

În februarie, prezent la o dezbatere a societății civile în Cluj, ambasadorul Klemm, vocea Departamentului de Stat, a încadrat politico-strategic problema, cât se poate de limpede: „Statele Unite, împreună cu majoritatea forțelor navale ale NATO, se află sub restricții impuse prin Convenția de la Montreux în privința capacităților navale pe care le pot disloca în Marea Neagră (navele de război străine nu pot staționa mai mult de 21 de zile, nu pot fi mai mult de 9, mai mari de 15.000 de tone și cu tonaj combinat peste 30.000, n.,m.). Vom continua rotația navelor militare americane în Marea Neagră, dar acestea nu vor atinge un nivel care să poată rivaliza cu prezența navală rusă în Marea Neagră. În timp ce vom continua să furnizăm capacități credibile de descurajare celor trei aliați NATO de la Marea Neagră (Turcia, România și Bulgaria, n.m.), va depinde de aceste națiuni să conlucreze și mai strâns pentru a întări securitatea lor comună, mai ales în domeniul capacităților navale. Există multe lucruri pe care aceste trei state le pot face și ar trebui să le facă pentru a întări capacitățile militare ale NATO în Marea Neagră și în regiunea Mării Negre. Primul pas ar fi să aibă întâlniri frecvente la nivel înalt și la nivel de lucru pentru a discuta contextul de securitate, capacitățile lor și cum pot lucra împreună. Statele Unite sunt bucuroase să joace un rol de sprijin în această privință”.

După reacția dură a premierului prorus Boiko Borisov, președintele Ioahnnis a fost obligat să facă niște precizări, corecte pe fond, comunicându-le cum s-a priceput: „Am văzut că au apărut tot felul de interpretări și poate este bine să clarific un pic situația, înainte să se aventureze toată lumea în speculații (…) Unde a apărut, probabil, o înțelegere greșită este conceptul de flotă NATO. Nu creează nimeni o flotă NATO, asta este o prostie. NATO nu poate și nu dorește să întrețină o flotă proprie în Marea Neagră. Este evident că detaliile tehnice, felul în care se realizează această inițiativă și cum va arăta ea mai trebuie bine negociat, trebuie clarificat cine cu ce forțe, cu ce logistică participă și acum este foarte devreme să spunem cum va arăta la sfârșit. Dar lucrurile pe care vi le-am spus sunt destul de certe, deci inițiativa vizează exerciții, training comun al forțelor navale”.
În ce privește Summitul de la Varșovia nu e deloc prea devreme, ci foarte târziu. Vizita total nepregătită de la Sofia ne poate scoate din cărți la Varșovia.

Știm ce vor polonezii, știm ce vor balticii, nu știm care va mai fi mandatul de reprezentare al României la Summit, când principalul său interes, acela de a susține flancul de sud-est al NATO, într-un proiect comun cu Turcia și Bulgaria, tocmai a fost compromis.